Sicilia - o oferta pe care nu o poti refuza Andrei Dabija

Satul de calatoriile imaginare in care am fost tarat de solicitarile diversilor clienti si de relatarile colegilor care au avut norocul sa exploreze diverse destinatii, m-am hotarat sa plec si eu intr-o expeditie proprie si chiar nu am putut refuza un bilet de avion la un super pret spre teritoriul „Nasului”. 

M-am bucurat de ideea traseului care urma sa ma duca in aproape toate punctele de interes de pe aceasta frumoasa insula si am inceput, timid, cu explorarea orasului Catania, pe al carui aeroport am si aterizat si unde prin bunavointa si sustinerea companiei la care lucrez am putut prelua o masina inchiriata fara de care nu as fi putut face mare lucru. 

Catania este al doilea oras ca marime din Sicilia, dupa Palermo. La prima vedere, pare un oras linistit din exterior, si chiar este, dar nu in totalitate. Pentru a te bucura de linistea acestui frumos orasel port de la poalele Vulcanului Etna, trebuie sa ajungi mai intai in mijlocul lui, adica in Piazza del Duomo, kilometrul 0 al orasului. De acolo, se poate pleca spre alte puncte de interes sau te bucuri la fata locului - binenteles de Duomo-ul cu frumoasa arhitectura specifica, Universitatea din Catania, via Etnea, prinicpala artera comerciala a orasului, Biserica San Nicolo – fosta manastire transformata acum in facultate, Biserica San Francesco e Immacolata, iar, cu putin efort, ajungi si la Castello Ursino care, conform legendei, a fost construit pe o stanca in mijlocul valurilor. 

Intre timp, din cauza eruptiilor „amicului” Etna si a cutremurelor, cel mai apropiat val se afla la un kilometru de aceasta constructie impresionanta. Tot in Piazza del Duomo se gaseste Fontana dell'Elefante, simbolul orasului, un elefant masiv sculptat din roca vulcanica cu un imens obelisc in spinare. Dupa primul contact cu traficul normal din Catania, dar si cu celebrii scuteristi cu care mi-am mai exersat jargonul, am trecut rapid in revista punctele de interes si dupa ce am servit prima masa siciliana m-am tarat si rostogolit cu greu pana la masina, continunad increzator spre Palermo. 

Dupa un drum de aproximativ 200 de kilometri, am ajuns langa Palermo, la Altavilla Milicia, o mica localitate exact pe coasta, foarte cocheta cu privelisti superbe si decor pur sicilian: mic port impanzit de barcute, orasel linistit, cladiri vechi in fata carora gaseai intodeauuna oameni interesanti si primitori. Am stabilit baza la un hotel superb, construit la inaltime, langa ruinele unui antic fort militar de observatie al carui turn a ramas intact si am inceput tatonarea terenului. Mi-a fost spulberat visul ca nu voi mai conduce si o sa pot face plaja chiar langa hotel deoarece plaja era foarte murdara, apa nu avea nimic din culoarea pe care mi-o imaginam eu, iar valurile aduceau la mal multe obiecte neidentificate pe care nu m-am chinuit prea mult sa le elucidez. 

Am plecat asadar la Cefalu, unde aveam sa constat ca situatia e cu totul diferita: o combinatie reusita de istoric, artistic si cultural, nisip fin, plaja intretinuta si apa care semana cu ce vazusem initial in poze. Pe timpul serii, Cefalu poate oferi o atmosfera vibranta cu restaurante si terase pline, tineri care se plimba plini de viata pe stradutele ce duc catre piazzete unde se tin mini-concerte in aer liber. 

Cel mai bun restaurant, care nu trebuie ratat atat din punct de vedere al mancarii, cat si al peisajului: „Lo Scoglio Ubriaco” - terasa construita deasupra unei stanci, valuri spumegande la cativa metri dedesubt, mancare senzationala, recomandare personala: paste, tagliatele cu somon. Dupa plaja, mancare si distractie e timpul sa ne mai si culturalizam, asa ca am pornit sa exploram cel mai mare oras al Siciliei, Palermo. Am patruns in renumitul oras si, dupa cateva manevre gresite, m-am trezit pe contrasens, claxonat si balecarit. Am reusit, intr-un final, sa parchez masina intr-o zona sigura si, dupa ce am achizitionat tichete de parcare de la magazinul de „tabacchi” (un fel de chiosc tutungerie), am luat-o la pas spre cel mai apropiat obiectiv: Teatro Massimo. 

Una dintre principalele atractii ale orasului, unul din cele mai mari teatre din Europa, cladire cu o arhitectura impresionanta de o frumusete aparte, cadrul si locul de desfasurare a mai multor scene din celebrul film „Nasul”. Chiar daca orasul are parti mizerabile, haos si un aer de nesiguranta, am descoperit si lucrurile frumoase: multa arta in stil baroc la Quattro Canti, o intersectie unde toate cladirile au fatade cu fantani si statuete de o arhitectura impresionanta, Rosario di San Domenico si San Lorenzo, doua biserici cu picturi si sculpturi nemaipomenite, Palazzo dei Normanni cu Cappella Palatina, palatul regal al Siciliei, fost cartier general al diversilor cotropitori. Palermo e, intr-adevar, un gigant cu care daca iti pui mintea, nu reusesti sa-l invingi in trei zile. 

Tot in Palermo am putut admira si frumoasa Catedrala, la fel, aceleasi caracteristici arhitectura, stil, grandoare, dar care merita vazuta. Tot acest aflux de culturalizare mi-a provocat o foame de sicilian asadar, cu norocul cunostintelor mele de limba italiana, la recomandarea unui localnic binevoitor, am ajuns la restaurantul Novecento, in zona teatrului Politeama, un restaurant mic, cochet, traditional, cu fete de masa cadrilate si cu o mancare delicioasa la un pret mai mult decat acceptabil. Nu am putut parasi Palermo fara a vizita catedrala de la Monreale, un edificiu cu arhitectura impresionanta, mai ales in interior unde se poate admira maiestria mozaicurilor si splendoarea reprezentarilor de pe pereti si cupola. 

Nu strica niciodata sa intrebi ce se mai poate face intr-un loc nou vizitat, asa ca m-am bucurat cand am aflat ca pentru doi euro se poate urca pe Catedrala si, dintr-un punct de observatie, se poate admira privelistea de ansamblu a orasului Palermo. Inca de acasa fusesem avertizat sa nu ratez vizitarea orasului Erice si mi-am dat seama, pe buna dreptate, ca este un loc ce trebuie cu adevarat vazut. 

Dupa serpentine interminabile si privelisti care iti taie respiratia, am ajuns in frumosul oras medieval, pastrat intact cu stradute fermecatoare si cu aceleasi cladiri de sute de ani. Am luat-o la intamplare la pas pe stradute si simteam ca m-am intors in timp si jucam ascunsa. Am avut noroc ca am prins cerul senin, iar orasul nu era invaluit in nori cum se intampla de obicei spre dupa-amiaza sau la lasarea serii. Dupa ce am parcurs tot oraselul, am experimentat si intalnirea cu norii, care din cauza altitudinii trec pur si simplu prin oras, invaluindu-l uneori complet. 

Tot la Erice, am intalnit si alte persoane cu capul in nori, o chelnerita compatrioata cam aiurita, deconspirata in urma conversatiei. Un sfat prietenesc: nu incercati cannoli, prajitura traditionala siciliana, la Erice. S-ar putea sa fiti dezamagiti. Dupa Erice, a urmat vizitarea orasului Trapani, un frumos orasel port, cu acelasi stil si bun gust, piazzete cu terase, stradute cu magazine scumpe si multi turisti. Merita vazut. Am lasat partea de nord vest a insulei si m-am indreptat catre Agrigento, oras care se bucura de Valle dei Templi, un mare complex de relicve arheologice majoritatea pastrate in conditie buna. Am putut admira numeroase temple si monumente construite de greci in stil doric, cel mai bine pastrat dintre ele este Templul Concordiei, iar cel mai mare templu doric din antichitate Templul lui Jupiter. Mai mult ca sigur a meritat sa vad acest impresionant sit arheologic, insa cred ca pentru pasionatii de mitologie si istorie antica ar fi fost cu mult mai interesant. Am avut noroc insa ca, in timp ce ma plictiseam printre ruine, am intalnit alti romani, iar din vorba in vorba am aflat despre un loc cu adevarat diferit si care m-a impresionat mai mult decat toate templele la un loc. 

Am ajuns asadar la Realmonte pentru a vizita Scala dei Turchi, tot un fel de templu, dar creat de natura. Un munte imens de roca calcaroasa de un alb pur care imbratiseaza albastrul turcoaz al marii intr-un mod prielnic pentru plaja si relaxare direct pe stancile albe sculptate de natura sub forma de trepte sau de scara. Dupa parerea mea, a meritat mai mult decat templele din Agrigento. Am continuat spre drumul de intoarcere si pentru inca trei zile am stabilit din nou baza intr-un mic orasel in mijlocul muntilor care duc spre Vulcanul Etna. 

La Francavilla di Sicilia, am fost aproape de ambele puncte de interes din zona plaja si Vulcanul Etna. Oraselul ofera cazare foarte ieftina in conditii bune si este perfect localizat pentru escapadele la craterele din varful Etnei, la o distanta de aproximativ 35 de kilometri se afla cel mai sus refugiu unde se poate ajunge cu masina dupa un drum serpuit ce ofera peisaje de neuitat. Am fost norocos si am prins cerul senin, iar la refugiul Sapienza m-am bucurat de privelistea intregului vulcan, in toata splendoarea sa, cu craterele fumegand si asteptand sa fie vizitate de turisti dornici sa plateasca 50 euro pentru o plimbare cu niste microbuze de teren care isi cara pasagerii in toate punctele vizitabile ale craterelor, un traseu care poate fi parcurs si pe jos in aproximativ 4-5 ore, optiune ce nu mi-a fost recomandata de nimeni. 

Asadar, am economisit 50 euro si am admirat vulcanul de la baza lui. Imaginea de ansamblu este fascinanta: portiuni intregi de roca vulcanica neagra, imbinate cu verdele zonelor de munte neatinse de furia lavei care s-a scurs la ultima eruptive masiva si care a transformat dramatic tot peisajul de la baza vulcanului. Dezolant si incantator, daca ar fi sa descriu succinct tot peisajul. 

Dupa vizita la Etna, am trecut la partea cea mai placuta: plaja. La Taormina, plaja s-a dovedit a fi un pic cam stancoasa, iar nivelul apei trecea mult prea brusc peste capul meu. Am ales, asadar, Giardini di Naxos pentru confortul de a simti fundul apei si de a poposi pe un nisip fin in locul pietricelelor de la Taormina. Intr-o plimbare de dupa-amiaza pe aleea principala din Taormina, am sesizat agitatie, care de televiziune si un covor rosu. Aveam sa descopar ca am norocul sa ma aflu acolo exact la inaugurarea Festivalului de Film de la Taormina, un eveniment important ce are loc la Teatrul Grec, una din cele mai importante atractii din Taormina. Am dat din coate si m-am lipit de un loc pe ruinele vechiului teatru in schimbul a doar doi euro, la inaugurarea festivalului se proiecta filmul Kung Fu Panda 2 in 3D. 

Super, dar nu stiam ca in acea perioada Taormina gazduieste un asa eveniment. Asteptand la o imensa coada in slapi si in pantalonii mei scurti de plaja, incepeam sa am dubii daca o sa mi se permita accesul in tinuta mea extravaganta. In cele din urma, au sosit cateva limuzine, au inceput blitzurile, au coborat personajele si a inceput festivalul. 

Pentru discursurile inaugurale, au urcat pe scena Monica Belluci, Jack Black si multe vedete locale de care nu stiam, dar care, dupa reactiile spectatorilor, mi-am dat seama ca reprezintra ceva. In cateva cuvinte, m-am bucurat, m-au plictisit cu discursurile lor, mi-am pus ochelarii 3D si am trecut la Kung Fu cu Panda. Am crezut ca o sa raman blocat in peisajul superb al Siciliei, insa, cand am ajuns pe aeroport la check-in, am fost trezit din visul frumos. 

Cam atat despre experienta mea in Sicilia, restul e istorie!